Fondarea !
La 22 octombrie 1899 Gamper a facut o reclama în Los Deports declarându-si dorinta de a forma un club de fotbal. Din raspunsul pozitiv primit s-a stabilit o întâlnire la Gimanasio Sole pe 29 noiembrie. Unsprezece jucatori au participat: Gualteri Wild, Lluís d'Ossó, Bartomeu Terradas, Otto Kunzle, Otto Maier, Enric Ducal, Pere Cabot, Carles Pujol, Josep Llobet, John Parsons si William Parsons. Astfel s-a nascut Foot-Ball Club Barcelona. Mai multe alte cluburi de fotbal spaniole, cele mai notabile fiind Real Madrid si Athletic Bilbao aveau, de asemenea, fondatori britanici si datorita acestui fapt si-au adoptat nume în stilul englezesc.
Legenda spune ca Gamper a ales culorile legendare ale clubului, azulgrana, dupa FC Basel, fostul sau club. Însa alte echipe elvetiene pentru care Gamper jucase, cea a cantonului sau natal din Zurich si Scoala Comerciala a Croitorilor în Crosby, Merseyside au fost creditate si au pretins a fi sursa de inspiratie.
Campionat Catalunya !
FC Barcelona era doar unul din mai multe cluburi de fotbal care s-au ridicat în Catalonia în jurul acestei perioade. Printre altele au fost si Palamos CF, cel mai vechi club al Catalonia, fondat în 1898, Catala SC (1899), Hispania AC (1900) si Sociedad Espanola de Football. În curând se adunasera destule echipe pentru a organiza o liga si în decembrie 1900 Alfons Macaya, presedintele lui Hispania AC a oferit un trofeu. Copa Macaya a evoluat în cele din urma în Campionat de Catalunya. Acesta a fost prima liga campionat jucata vreodata în Spania. FC Barcelona a câstigat primul lor trofeu în 1901, adjudecându-si Copa Macaya. Subsecvent au câstigat Campionat de Catalunya de alte 20 de ori înainte ca acesta sa fie desfiintat în 1940. În 1902 clubul a jucat si prima finala a Copa del Rey, pierzând în fata Clubului Vizcaya cu 2-1.
Anii Gamper !
În 1908 Joan Gamper a devenit presedintele clubului pentru prima oara. Subsecvent, a detinut aceasta pozitie în cinci ocazii distincte (1908-1909, 1910-1912, 1917-1919, 1921-1923 si 1924-1925), stând timp de 25 ani la cârma echipei. Realizarea sa principala ca presedinte a fost oferirea unui stadion propriu pentru Barca. Pâna în 1909 echipa juca în diferite stadioane, niciunul dintre ele neapartinând clubului. La 14 martie 1909, stadionul Carrer Industria de 6,000 de locuri si-a deschis usile. În 1922 clubul s-a mutat într-o casa noua la Les Corts. Acesta avea initial capacitatea de 30,000 de locuri, expansionându-se mai târziu la un impresionant 60,000.
Tot Gamper a introdus si jucatori legendari precum Alcantara, Zamora si Samitier. Acestia au ajutat clubul în dominarea atât a Championat de Catalunya, cât si a Copa del Rey, câstigând primul campionat La Liga în 1929.
Criza si Razboiul Civil !
Criza începuta la sfârsitul anilor 1920 s-a înrautatit dupa ce soldatii lui Franco au bombardat sediul principal al clubului. Dupa aceste evenimente, clubul a fost fortat în a-si schimba numele în Club de Futbol Barcelona, si-a îndepartat portiunea catalana din steag si a numit un presedinte deschis fata de regimul lui Franco.
Rivalitatea cu Real Madrid a fost initiata de catre climatul politic din timpul regimului lui Franco. Cum drapelul si limba catalana au fost interzise, FC Barcelona a devenit simbolul unic al nationalismului catalan.
Barcelona a început sa-si îmbunanateasca jocul în anii 1950. Evolutia clubului a fost oprita din prisma interventiei guvernului în achizitionarea lui Alfredo Di Stefano. Conducerea clubului a demisionat în semn de protest fata de aranjamentul absurd prin care Barcelona si rivalii Real Madrid ar fi trebui sa "împarta" acest jucator. Aceasta problema s-a nascut din prisma faptului ca ambele cluburi au crezut ca au semnat cu Di Stefano, însa cu cluburi diferite, unul dintre ele era cel care detinea contractul sau, iar celalalt era clubul unde acesta era împrumutat. Întelegerea s-a deteriorat, Di Stefano devenind jucatorul lui Real - fapt privit de marea majoritate drept favor guvernamental fata de acest club.
Kubala !
Pâna la jumatatea anilor 1940 clubul a început sa se recupereze din problemele sale, care condusera aproape de desfiintarea sa. Jucatori precum César, Ramallets, si Velasco au câstigat Prima divizie la cincisprezece ani dupa prima si unica victorie în aceasta competitie. Odata cu calmarea divergentelor politice, stilul în care fotbalul era jucat si titlurile pe care acesta le aducea a dus la stabilizarea statutului financiar, în timp ce tot mai multe persoane deveneau membri. În 1950, la club a venit unul dintre cei mai importanti antrenori ai sai din istorie, Ladislau Kubala. În timpul primilor ani de la venirea sa, echipa a câstigat aproape fiecare competitie în care a jucat, iar atacantii de atunci, Cesar, Basora, si însusi Kubala sunt amintiti si astazi.
Camp Nou !
În 1957, Camp Nou si-a deschis portile pentru marele public. Este adecvat sa se tina în vizor ca proiectul a fost sustinut personal de catre însusi Generalul Franco, care a aprobat o extrem de generoasa apreciere a statului privind locatia unde stadionul urma sa fie construit, îngrijindu-se astfel de finantarea actiunii. Cu o capacitate de pâna la 90,000 de spectatori, Camp Nou este unul dintre cele mai mari stadioane din lume. Din pacate, la câtiva ani dupa inaugurare, titlurile s-au rarit, fiind în numar de doar trei în timpul anilor 1960. Dar chiar si atunci clubul nu s-a oprit din evolutie, câstigând putere economica si sociala în fiecare an.
Spre deosebire de deceniul anilor 1950, când Real Madrid a fost capabil sa împiedice în mod scandalos transferul starului argentinian Alfredo Di Stefano la FC Barcelona, legenda olandeza Johan Cruyff a semnat un contract cu acest club în 1973. Stilul sau electric de joc, rapid si inteligent, nu ar fi putut fi mai bine apreciat de catre fani. Pâna si suma record de £922,300 platita de FC Barcelona pentru semnatura sa parea nimic dupa înfrângerea lui Real Madrid cu 5-0 în Santiago Bernabéu (stadion) propria lor arena si câstigarea ligii. Pâna în anul urmator clubul avea 70,000 membri, devenind astfel unul dintre cele mai puternice din lume.
Echipa De vis !
Josep Luis Nuñez a devenit presedintele lui FC Barcelona în 1978, conducând clubul într-o perioada de crestere sociala si economica neprecedata.
Superstarul argentinian Diego Maradona a semnat pentru un onorariu record de la Boca Juniors. Problemele din afara sportului ale presedintelui clubului au dus la transferul sau la SSC Napoli. Surprinzator, echipa s-a îmbunatatit si fara starul sau, odata cu revolutionarea jocului sau prin tacticile de pressing aduse de antrenorul englez Terry Venables.
Zeci de titluri au fost câstigate mai departe, nu doar în domeniul fotbalistic, acordându-se astfel atentie si altor sporturi.
Între anii 1990 si 1994, Echipa de vis a lui Johan Cruyff, jucând un sistem de Fotbal total, a câstigat patru titluri de campioana a ligii consecutive si pentru prima oara în istorie Liga Campionilor UEFA (1992). 11 trofee au fost câstigate în timpul domniei lui Cruyff ca antrenor.
Sfarsitul Anilor 90 !
Bobby Robson a preluat conducerea clubul pentru un singur sezon în '96-'97; l-a recrutat pe Ronaldo de la PSV Eindhoven (fostul sau club) si a adus o Cupa a Cupelor si o Cupa a Regelui. Interesant este ca l-a adus si pe viitorul antrenor al lui Porto si Chelsea, José Mourinho la acest club. Mourinho îl ajuta la acea vreme pe Robson în sarcinile de antrenament si era responsabilul cu traducerile conferintelor de presa la care participa Robson. În ciuda câstigarii a trei trofee în acel sezon, Robson a ramas numai un sezon, tacticile sale defensive fiind inacceptabile pentru fanii exigenti ai Barcelonei.
Chiar înainte de finalul sezonului lui Robson clubul cazuse deja în acord cu faimosul manager olandez Louis van Gaal. În ciuda pierderii lui Ronaldo la Internazionale Milano, Rivaldo s-a alaturat echipei si Barcelona a câstigat de doua ori Liga Spaniola. În ciuda marelor rezultate în campionatul intern, Barcelona nu a fost capabila sa câstige Liga Campionilor. În urma criticilor puternice aduse de fani, dupa trei sezoane, în 2000, van Gaal a demisionat.
Anii de Tulburare !
Joan Gaspart a fost ales ca succesorul lui Josep Lluis Nuñez în 2000. Norocul nu i-a surâs înca de la începutul presedentiei sale, capitanul lui Barca semnând cu rivalii de-o viata Real Madrid în ziua alegerii sale. Consolarea fanilor nu era o slujba usoara, iar reactia noii administratii n-a facut decât sa agraveze situatia. Cheltuielile nesabuite facute de Gaspart au dus clubul într-o criza financiara. Prezidarea lui Gaspart a fost marcata de schimbari frecvente de antrenori, fiecare dintre acestia dorind sa aduca jucatori la alegerea lor la club. Multe talente au fost aduse la club în acesti 3 ani, dar putine dintre acestea au primit sansa de a reusi. Absenta unei victorii importante si lipsa de interes a jucatorilor a facut presiunea sociala de nesuportat, fortându-l sa demisioneze în 2003. O comisie temporara a preluat conducerea pâna la alegerea presedintelui actual Joan Laporta în acelasi an.
Revenirea !
Joan Laporta s-a dovedit o alegere mai buna pentru FC Barcelona. Odata cu venirea sa si cele ale superstarului Ronaldinho si a fostului international olandez Frank Rijkaard ca manager (care era, de fapt, a treia varianta a lui Laporta, dupa Ronald Koeman de la Ajax si Guus Hiddink de la PSV Eindhoven) printre altele, noul stil de administrare a readus succes la club. Datoriile masive mostenite s-au redus si doar o mica parte din jucatorii crescuti în echipa care nu a reusit sa câstige un titlu important în cinci ani au ramas la echipa. În sezonul 2003/2004 Barcelona a avut o revenire de forma spectaculoasa, terminând pe locul doi, dupa ce fusese în prealabil la coada clasamentului o parte îndelungata a sezonului. Motivul pentru care Barcelona nu a reusit chiar câstigarea campionatului a fost pentru ca revenirea s-a petrecut prea târziu. În sezonul 2004/2005, Barcelona a condus clasamentul din prima pâna în ultima etapa, adjudecându-si al saptesprezecelea titlu de campioana a Spaniei la 14 mai 2005 si a sasea Supercupa a Spaniei la 20 august 2005. În ciuda iesirii din cursa pentru Liga Campionilor în mâinile lui Chelsea, suporterii si jucatorii asemenea încep sa creada într-o a treia era de aur. Pe 17 mai 2006, Barcelona a reusit sa câstige finala Ligii Campionilor în fata echipei engleze Arsenal F.C .
Welcome =)
RăspundețiȘtergere